ma mir si eu

Interesanta amorteala aceasta a presei locale/mondiale ploiestene/prahovene. Cu cateva mici exceptii, in ultimele doua saptamani n-am mai citit (vazut, ascultat) un subiect interesant. Daca presa ar fi singurul mediu de informare, n-ai putea sa ajungi decat sa intri in urmatoarea dilema: ori traim intr-un oras/judet mai adormit decat guberniile tariste pe timp de iarna, fie jurnalistii au intrat intr-o teribila criza de informatii/inspiratie.

Si totusi, observ ca in in jurul meu sa intampla o multime de lucruri, unele chiar importante. De exemplu, in timp ce numirea noului prefect tine prima pagina si este prima stire a jurnalelor tv sau radio, o amica imi povesteste ca i-au spart unul dintre magazine de doua ori de la inceputul anului. Nu doar asta, imi mai spune ca, pentru prima data, la Winmarkt Grand Center au fost pradati banii din casieriile unor magazine ziua in amiaza mare. Mai citesc (asta trebuie sa recunosc ca e meritul a doua ziare) ca la nu stiu ce liceu o gasca de baieti au instaurat un fel de taxa de protectie iar la altul elevii sunt batuti de diferiti insi cel putin odata pe luna. Astfel de “fapte diverse” ma fac sa ma intreb daca nu cumva la noi criza este mult mai acuta si profunda decat pare. Daca nu cumva chestii de genul Gorbunov sau Gribenco sunt o joaca de copii fata de ce se intampla cu adevarat “in lumea reala”.

Daca ar fi sa raman doar in informatiile pe care mi le ofera contra cost presa locala/mondiala prahoveana/ploiesteana, ar trebui sa fiu o planta obligatoriu neunduitoare picata in extaz in fata unor articole/stiri/reportaje de genul “20.000 de prahoveni primesc pensia marita”. 

De aceea ma mir cand vad atitudini – www.phonline.ro – impotriva textelor negazetaresti sau a “plagiatului” si il intreb pe amicul Fido: domnule cine, ce, cum, cand, unde face presa in Ploiesti?

Comentarii (1)

job in ploiesti

Nu mai promit nimic referitor la ritmicitatea cu care o sa scriu pentru ca m-am dovedit a fi comlet neserios, dar fiti convinsi ca de astazi inainte o sa postez destul de frecvent pentru ca de la 1 februarie mi-am luat un job chiar aici, in Ploiesti. Deci, dupa aproape 10 ani de naveta m-am intors acasa de unde, sincer, nu prea as vrea sa mai plec. Intr-un anume fel, cred ca e si in mine ceva din instinctul elefantului aflat aproape de sfarsit.:)) Pot sa va promit ca acest blog va ramane in special dedicat prietenilor mei Pap si Calinoiu – Doua Televizoare, ilustrativi cred eu, pentru o presa locala debusolata, deprofesionalizata, etc, etc, dar si altor “jurnalisti” din presa locala ieseana, de exemplu.  Ca am adus vorba, chiar daca in Iasi, unde am stat cateva luni, presa este incomparabil mai influenta decat in Ploiesti, numarul gagautzilor cu legitimatie este incredibil de mare. Mai mare ca la Ploiesti, domnule Calinouiu, ca sa va flatez un Pic. Sau Poc?!

Asadar, de la sfarsitul lunii inuarie, tot urmaresc cu interes ce se intampla prin ziarele, e-publicatiile, blogurile, televiziunile, radio-urile, etc, etc, ploiestene, avand doua motivatii. Cea principala – sarcina de serviciu (obligatie principala a fisei postului). Cea secundara – interesul personal, hobby-ul, placerea (mai intensa decat prima).

In premiera pentru mine o sa va propun ca tema de discutie un paragraf de pe un blog – www.patraru.ro: “Cat o sa va mai suporte pamantul asta pe toti nu stiu, dar repet ce i-am spus si lui Luca in 2003: daca natura isi urmeaza cursul normal, iar eu nu patesc vreun accident fericit pentru unii, voi dansa la niste inmormantari peste cativa ani!” . Ca o astfel de chestie este aproape imposibil de comentat, este cat se poate de clar. Incredibil este ca ea vine din partea unui jurnalist/lider de opinie, patron de ziar local, director de televiziune locala, editorialist, realizator tv, etc, etc. Un jurnalist despre care, personal, aveam de o buna bucata de timp o impresie cat se poate de favorabila.

Ei bine, despre asta vreau eu sa vorbim. Unde se termina jurnalismul in presa locala mondiala ploiesteana si cand apar umorile primatelor care o compun? Ce vina am eu, consumatorul, ca domnului cutare nu-i place domnul cutarica? De unde stiu eu, platitorul de gazeta patronata de domnul Patraru in cazul de fata, sau consumatorul reclamei emisiunilor domniei sale de pe Prahova TV, cand este dansul jurnalist si cand devine persoana privata care incearca sa-si discrediteze adversarii in afaceri sau iubiri sub forma unor exprimari de genul celei de mai sus.

Acesta a fost primul lucru care mi-a sarit in ochi dupa cateva luni bune de abstinenta in ingurgitarea presei locale ploiestene/prahovene/mondiale: ura, implicarea emotionala excesiva a autorilor, de nepermis dupa normele deontologice.

Comentarii (3)

m-am (re)intors

… si am gasit Ploiesti numai fete familiare la fiecare coltisor de straduta. Asadar, prietenii mei domnii Pap si Calinoiu, astazi ati scapat. Pentru ca sunt la fel de neserios si inconsecvent ca tot tot neamul meu de la Traian incoace, zilele astea o sa ma ocup in principal de politica si mai putin de superba presa locala. Deci, dupa o deplasare de cateva saptamani bune prin tara si pe afara, ma intorc acasa si constat ca a inceput campania. Dar nu orice campanie, ci campania electorala din Ploiesti, Prahova, de milioane de ori mai interesanta decat orice alta campanie de acest fel din lume. Cum intru in Ploiesti gasesc pe un panou o fata foarte familiara: Sever Voinescu. Cum care Sever? Sever editorialistul. Editorialistul pe cre il citeam si il citesc cu maxim interes, fie vorba intre noi. Stiam ca e un tip extrem de decent si am ramas blocat cand i-am vazut fata intinsa sau turtita, dupa caz, pe zeci si zeci de panouri. Maaa, ma intreb eu, ce s-a intampat cu omul asta? In fine, e campanie electorala. Langa el, o alta fata cunoscuta de la televizor, Gabriel Sandu. Victima aceluiasi misto crunt facut de cei care i-au aplicat liftingul urban. In unele panouri e lat, in altele subtire, in altele ii ies prin camasa si fata reclame la Vodafone. Ciudat cum oameni care pana acum au avut atata grija de imaginea lor sa se lase linsati in halul asta. E campanie, imi zic dn nou. Merg pe Republicii, dau de Iulian Badescu, la el acasa. La doi pasi mai incolo il vad pe Andrei Sava care candideaza impotriva lui Calota. Invzie de portocaliu, intr-un cuvant. Nu-l vad pe Calota. Chiar, unde e Calota? In vest imi apare imaginea Robertei Anastase, afisand imginea tinarului absolvent american. Cele mai ingrijite panouri pe care le-am vazut. Ajung in Malu Rosu, zona de care ma leaga intreaga mea adolescenta. Acolo s-au instalat liberalii.  Invazie de galben cu Iulian Teodorescu si Bogdan Nica. Doctor Bogdan Nica. Pe care il vazusem pe Marasesti pe doua afise mari cat casa. La capat de Marasesti il vad, in sfarsit pe primul pesedist. Daniel Savu a ramas acelasi pe afisul din fata benzinariei OMV. Ma rog, prima mea impresie de om intors in oras dupa inceperea campaniei a ramas aceea ca orasul e asasinat de portocaliu. Interesanta strategie. Ce n-am vazut, n-am vazut exact ceea ce spunea grupul comentatorilor care beau numai sifon la Alpha TV. N-am vazut proiecte, oferte, solutii, etc. Pe cale de consecinta am toate motivele sa cred ca ploiesteanul, adica si eu, va vota din nou ca bizonul, adica lista si nu candidatul. Asta o sa se intample in toata Romania. Pacat.

P.S.: Mai oameni buni! E pe bune ce spuneau aseara pe Alpha? Voinescu chiar a propus “eutanasierea civilizata” a cainilor vagabonzi? Va intreb pentru ca eu n-am vazut asa ceva trecut explicit in programul de pe blogul lui. Detalii, vreau detalii, daca aveti!!!

Comentarii (4)

Hei, cei doi, Pic si Poc. M-am intors!

Este clar, nu sunt facut sa fiu jurnalist. In saptamanile astea am produs si dovada: oricat m-as stradui, nu sunt capabil sa scriu cu o oarecare ritmicitate, desi imi propusesem neaparat acest lucru. Sa-mi fie rusine! Daaar, dragii mei, sa nu credeti ca n-am observat tacerea penibila pe care a produs-o ultimele mele posturi. Ca la o compunere gen Ciprian Pap, www.ciprianpap.wordpress.com – merita citite ultimele scrieri pentru profunzimea relatarii despre impertinenta negustorului de piept de pui –  as putea pune punct imixtiunilor mele in calitatea editoriala a textelor dumneavoastra printr-un categoric PLOIESTEAN OVER!

De ce n-o fac? Habar n-am! Trebuie sa recunosc neaparat ca mi-a placut teribil sa fiu bagat in seama cu atata pasiune. O chestie aproape perversa. Asa ca am inceput sa-i inteleg pe jurnalistii mondiali locali ploiesteni de ce se tin ei cu dintii de “profesia” lor: genul asta de vedetism iti provoaca destule orgasme egocentrice cat sa merite pretul de a fi penibil uneori.

Cum, de exemplu, este prietenul meu cu doua televizoare, Alex Calinoiu de la Telegraful, www.fanezmeu.wordpress.com, : “Ma enerveaza persoanele care discuta despre lectura doar pentru a se da erudite. Mi s-a intamplat recent ca o asemenea persoana sa ma intrebe care este ultima mea lectura, cu o figura foarte incantata, increzatoare ca orice as fi zis n-avea cum sa rivalizeze cu Coelho-ul ei. Am stat pret de cateva secunde pe ganduri. Nu voiam sa zic Irvine Welsh – Trainspotting pentru ca ma gandeam ca n-o s-o impresioneze foarte tare, fiind vorba de o carte dupa care s-a facut si un film, ar fi crezut c-am citit-o doar ca sa vad daca se potriveste cu filmul (ceea ce ar fi fost adevarat), iar la “Versetele satanice” m-am oprit din citit dupa primele capitole, enervat ca nu ma prindeam la aluziile facute fata de textele din Coran.” Pentru el, dupa cum observati, “gagicile raman un tel in viata. Restul… e mai greu de prins.

Domnule Pap, domnule Calinoiu, sper sa nu va suparati pe mine. Acuma n-am ce sa fac, mi-ati devenit foarte simpatici. Parol.

Comentarii (3)

Dezgust, sila, scarba, lehamite,…

Saptamanile trecute, intr-un fel de mini naveta Ploiesti – Bucuresti – Iasi, apropo de Iasi, sa stiti ca presa mondiala locala de acolo este aproape la fel de interesanta ca si asta din Ploiesti, am stat destul de mut pe net. Asa am aflat ca Monitorul se cheama Observatorul – abia ieri am cumparat primul Observator -, ca la Ploiesti a inceput campania electorala, ca „primarul s-a intalnit cu pensionarii” – Doamne cat de abjecta e chestia asta si ce radacini profund salinistoide are -, ca Prahova TV e singura televiziune locala care isi transmite programele pe internet, si multe, multe alte lucruri la fel de “interesante”.

Altceva insa m-a facut sa cred ca bunul simt este cel mai adevarat prieten al meu atunci cand e vorba despre jurnalistii care fac o presa atat de mica printre orgolii atat de mari. Nu stiu daca ati citit pe blogurile lor “razboiul” dintre doi sefi de presa locala mondiala ploiesteana pe care pana de curand ii dadeam cu manuta mea drept un fel de exemple pozitive. Este vorba de Dragos Patraru, www.patraru.ro, de la Altphel si Prahova TV versus Lucian Radulescu, www.ziarit.com, de la fostul Monitorul, actual Observatorul. Cu regret trebuie sa spun ca rar mi-a fost dat sa vad atat impostura si atata ura ca in urmatoarele randuri: “După ce ieri am pus primul post cu greşelile din presa locală, animalele au sărit ca arse. Un tip pentru care simt doar milă atunci când îl văd pe la conferinţele de presă scrie şi îşi răspunde singur la el pe blog, după care îmi trimite şi mie un link, sa fie sigur că citesc. Ştiţi de ce nu am mai scris o perioadă despre aceşti impostori plătiţi să lingă cururi? Pentru că ei au astfel de reacţii, care mi-ar putea provoca mie reacţii de care nu aş fi mândru.” Sublinierea e a mea, insa merita sa cititi textul integral, http://www.patraru.ro/page/2/, pentru a vedea cine “face” presa locala ploiesteana. Si o sa va rog sa va imaginati care ar fi posibilitatea ca o astfel de “polemica” sa aiba loc intre doi jurnalisti adevarati, reali, palpabili. 0, zic eu. Mie unul acest tip de exprimare mi-a adus aminte de una dintre cele mai mari orori pe care le-am vazut vrodata: va mai amintiti emisiunea “Nasul” in care Giovani Becali ii spunea lui Cartianu de la Evenimentul Zilei ca pute rau insinuand ca e atat de sarac incat nu are bani macar pentru un deodorant? Asta e imaginea pe care am vizualizat-o citind randurile de mai sus. Nu stiu cum sa zic, dar o sa-l felicit pe Radulescu pentru ca nu s-a lasat virusat de miasmele unei astfel de judecati si nu a scormonit prin sinapsele lingvistice un raspuns asemanator. Daca aici ajunge un jurnalist, sa eticheteze oameni in functie felul in care arata sau in functie de hainele pe care le poarta….

P.S.: De curiozitate am intrat apoi pe site-ul ziarului Altphel si am ramas fara nici un comentariu. Nu stiam ca exista un astfel de ziar in Ploiesti si mi-am confirmat din nou cat se poate de clar ca cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci ca om interesat de ce se intampla prin oras este sa citesti printre randuri presa locala. Pentru ca daca citesti zilnic astfel de randuri riscul de a te transforma intr-un zombie complet manipulata este total.

Scrieti un comentariu

“Fido”, daca citesti…

Eram la Iasi zilele trecute cand un prieten politician m-a sunat sa ma intrebe daca, ploiestean fiind, il stiu pe un tip pe care-l cheama “Fido”. Habar n-am, i-am raspuns. Daca ma puteti ajuta cu un contact… omul e interesat de o discutie cu el pentru un alt prieten i-a spus ca “Fido” e un fel de consilier de imagine care are si o agentie de stiri locale prin care difuzeaza si informatii despre mediul politic si media local iar el este direct interesat pentru campania electorala. Il rog pe “Fido”, daca citeste acest anunt, sa-mi de un semn pe e-mail ca sa-l pun in contact cu prietenul meu.

Comentarii (1)

O presa locala “facuta” de jurnalisti

Atunci cand va intrebati de ce ziarele locale au tiraje mici sau de ce televiziunile locale au audienta programului de teleshoping pe OTV, este absolut necesara o lectura a comentariilor la ultimele mele posturi. Acolo veti descoperi mentalitatea de coborator in orizonturile batalurilor de la Aninoasa ale “jurnalistilor” locali mondiali ploiesteni si nu numai. Am decis sa las toate comentariile, fara sa blochez aparitia vreunuia, pentru a evita eschive de genul “am fost cenzurat”. Trebuie sa va spun totusi ca sunt descumpanit de violenta unora dintre “comentariile” oamenilor de bine care, din cate observ, si-ar dori teribil sa-mi poata aplica macar o mica si nesemnificativa corectie fizica, in cel mai bun caz, sau sa ma trimita “la canal” in cel mai fericit pentru ei. Este evident ca aceeasi netarmurita iubire i-o poarta distinsii domni sau doamne care mi-au umplut pagina cu injurii, si singurului proprietar de blog in care de luni bune sunt scrise lucruri cat se poate de  pertinente si dureroase despre mocirla formata din lucratorii in presa locala ploiesteana mondiala si nu numai: www.jurnalista.wordpress.com. In virtutea celor de mai sus, draga Jurnalista vertebrata, imi cer anticipat scuze pentru injuriile de care, prin ricoseu, si dumneavoastra va veti “bucura” pe aceste pagini. O sa va rog sa intelegeti aceasta decizie ca fiind dovada de maxima “transparenta”  fata de cei care vor sa interactioneze cu mine  pornind de la premisa ca limbajul este cel care-l defineste cel mai bine pe individ.

Comentarii (1)

…nici gura nu le pute

Asadar, intr-un mod cu totul paradoxal, dar in deplina rezonanta cu mobilierul lor intelectual folosit cu atat succes de mineri in urma cu ani de zile in Bucuresti, cei care ma injura gasasc mult mai nociva si parsiva initiativa mea de a spune cinstit ce ma deranjeaza si ce-mi place la “productiile” jurnalistilor locali mondiali ploiesteni si nu numai, decat urmatoarele “fapte” pe care le comit in fiecare zi pe toate canalele media:

Iulian Bădescu este candidatul PDL pentru Senat în Colegiul 2 Slănic-Ploieşti Nord

Autor: Marcel APOSTOLESCU

“…Muncitor, aplicat, inteligent, cu o capacitate de efort ieşită din comun. Ştie să vorbească şi, mai ales, ştie să-i asculte pe cei cu care stă de vorbă. Îşi iese rar din fire şi e un om de cuvânt. Aşa îl caracterizează pe Iulian Bădescu majoritatea celor care îl cunosc. Aş mai adăuga că este sentimental şi că se ataşează sufleteşte foarte tare de oamenii alături de care lucrează. Nu, nu vă speriaţi, nu vreau să-i dedic o odă lui Iulian! Ca orice om, şi el are defecte. Nu i le enumăr, pentru că spaţiul tipografic nu-mi permite! Dincolo de glumă, nu vreau să vi-l prezint pe Bădescu ca fiind omul providenţial, omul care, prin simpla lui prezenţă în Senatul României, va rezolva toate problemele cu care vă confruntaţi în viaţă. Vreau să spun doar atât: Iulian Bădescu reprezintă în politica românească generaţia aşteptată. El reprezintă generaţia capabilă să schimbe în bine clasa politică…”

Acest text a aparut pe prima pagina in Republicanul – fondator Iulian Badescu, director editorial: (fara nici o jena, ca sa fiu malitios) Marcel Apostolescu.

Iata, aici ma deosebesc eu de cei care ma ocarasc: mie acest gen de “demers” mi se pare nu numai descalificant pentru “jurnalisti” in integrum, dar si extrem de nociv pentru “marele public” prin manipularea propagandistica afistata cu atata nerusinare. Recunosc faptul ca in naivitatera mea, despre astfel de lucruri imi imaginam ca o sa discut cu “jurnalistii” care intra pe blogul meu atunci cand am pus primul post. Observ ca ei, pe dealta parte, imi ofera o zeama subtire de invective produse de neuroni obositi, extrem de obositi.

 

Comentarii (1)

…Sau:

“Emanoil Savin se vrea buricul Vaii Prahovei

Primarul din Busteni, Emanoil Savin, s-a saturat de primarie si de afacerile personale pe care le poate dezvolta de la acest nivel. Acum vrea nici mai mult nici mai putin decat sa ajunga senator de Romania. Deputat zice ca-i prea putin pentru rangul lui. E drept ca, deocamdata, nici macar el nu stie pe umerii carui partid sa plece la acest drum. Sa fie PD-L-ul cu care a ajuns primar?! Sa fie PNL-ul care-i promite un loc pe lista? Sa fie un altul care il poate costa, eventual, mai putini bani? Greu de decis pentru unul ca el care s-a vanturat pana acum prin mai toate partidele. Basca faptul ca daca e o afacere, si cu atat mai mult una politica, e musai ca din ea sa castige cat mai mult. Asa ca, individul inca mai mediteaza. Cert, pana acum, este faptul ca omul nu sta sa piarda vremea si, deja, a dat drumul campaniei sale electorale. Cu un “program” a carui viziune depaseste Caraimanul cu cruce cu tot. Si cu o strategie la fel de originala, adaptata zicalei “Cum e turcul – si pistolul”. In colegiul in care va candida a lansat ideea ca, deindata ce va ajunge parlamentar, va initia o lege prin care Valea Prahovei sa devina zona metropolitana. Mai marele acestei zone – un fel de buric al Vaii Prahovei – ar urma sa fie el, ca doar d-aia si face legea. In consecinta, primarii din zona – Vlad Oprea de la Sinaia, Adrian Purcaru de la Azuga, Dorian Botoaca de la Comarnic – ar deveni subordonatii lui. Fiecare dintre acestia ar trebui sa-l intampine cu covor rosu. Localnicii, la randul lor, ar trebui sa-i pupe talpile. Ca doar de, unul e Savin, unificatorul de orase si intemeietorul de dinastii afaceristo-politice pe intreaga Vale a milenarei Prahove… Ramanand, in ce-i priveste, cu picioarele pe pamant, localnicii isi spun ca atata vreme cat gura si mintea lumii sunt slobode, ale lui Savin de ce ar fi mai realiste si mai cu bun simt? Asa ca astfel de aiureli politico-grandomaniste sunt primite, in cel mai fericit caz, cu compatimire.”

Autor: Cr.D. (Dumitru Carstea, cred eu)

Acest “articol” a aparut pe prima pagina a ziarului Prahova, director, ati ghicit, Dumitru Carstea, autorul articolului.

Cum n-am vazut pe nimeni sa fie atacat in “amorul lui propriu de jurnalist” si sa taxeze macar pe blogul proprietate personala astfel de orori, ma gandesc, natural, ca acesti indivizi care “fac” presa si ma injura sau ma trimit la puscarie se bucura sa haleasca precum porcii din troaca pe care sefii le-o umplu in fiecare zi cu astfel de laturi. De asemenea, nu pot sa nu sesizez fitele de vedete cel putin planetare pe care le afiseaza printre agramatisme si cacofonii “realizatorii si prezentatorii” de emisiuni, indiferent de “televiziunea” locala la care lucreaza. Asta pentru a nu mai fi acuzat de partizanat. Intr-adevar, sunt de acord ca astfel de lucruri dor, insa ele exista, se produc in fiecare zi si imi invadeaza viata transformandu-ma in mod involuntar consumarorul lor. Iata, astea sunt cateva lucruri despre care as vrea sa vorbim. Bineinteles, despre astea si despre experientele atat de sexuate ale domnului Calinoiu de la Telegraful.

Comentarii (1)

Spectacolul penibilului in “familia Alpha”

Pentru ca nimic nu este mai interesant decat persistenta intr-un demers penibil, saptamana asta am urmarit cu interes emisiunile Alpha TV. Ca sa ne intelegem, recunosc penibilul demersului meu, si apreciez calitatea “productiilor Alpha” pe care le-am urmarit hacuind minute bune din meciuri. Recunosc, am avut numai si numai de castigat pentru ca am aflat lucruri uimitoare, mult mai inedite decat din documetarele National Geographic, despre grupul social “familia Alpha”. De exemplu mi-a fost revelat misterul trezirii “in fiecare dimineata” al “vedetei” Claudiu Vasilescu – intre noi fie vorba extrem de neinspirat imbracat si impachetat intelectual– domn care se trezeste, surprinzator, chiar in fiecare dimineata cu ajutorul ceasului. Nu numai atat. Am vazut si o alta “vedeta Alpha” – Catalin Stavri, care face o mica depresie verbala ori de cate ori vorbaste despre politie, politisti si am aflat de ce nu s-a facut si el, cand s-a facut mare, “politai”. De acord cu domnul Dimache, politia a pierdut un organ de valoare spre marea sansa a televiziuniii care, astfel, l-a putut recupera. Si totusi, nu cacofoniile si autosuficientele discutiei cu prezentatoarea Roxana Cristea – citat: “modestia nu ne caracterizeaza pe noi, cei de la stirile Alpha” -, nu emotivitatea naiva a reporterului Laura Calciu: citat aproximativ: “pentru noi deontologia inseamna ca atunci cand prezinti un criminal sa nu spui despre el ca e un nenorocit”, m-au impresionat.

Am fost lasat fara cuvinte de emisiunea “Punctul pe zi” unde am descoperit cu adevarat esenta postului: doi relizatori cotidiani – Marius Nica si Catalin Stavri – alaturi de trei jurnalisti semidocti – cu ocazia asta am putut sa-i vad si eu in carne si oase – Lucica Radulescu, www.ziarit.com, – Monitorul, Vali (sau Daniel ?!?) Lazar – Telegraful, si… domnul Mihai Nicolae – cireasa de pe tort din cate mi-am dat seama dupa spumele (la propriu) si vocalizele anti pedeliste – citez aproximativ: “colaborator la Monitorul si membru al mai multor comitete si comitii locco”. Cei cinci jurnalisti “cu greutate” ai presei locale mondiale ploiestene incearca sa produca, din cate usor am inteles, o copie a emisiunii “Fetele Cotidianului” de pe Realitatea. Ei bine, pentru a doua oara ma simt nevoit sa aproape retractez. Am constatat cu uimire ca domnii Dimache si Artur au fost mici copii pe langa cei cinci “jurnalisti”. Rareori mi-a fost dat sa vad atata lipsa de profesionalism si deontologie pe un post de televiziune. Nici macar pe OTV. Probabil, ca efect al unei gandiri rudimentare, cei cinci “oprimati de Roberta Anastase in campania electorala”, au inceput sa loveasca – repet, la propriu cu spume la gura –  in dusmanul de clasa. Efectul: o emisiune confuza, semidocta si plina de venin, adica de o hidosenie desavarsita.

Apropo, din toata “familia Alpha” doar doi jurnalisti – chestie absolut subiectiva – mi s-au parut cu adevarat promitatori: “Marina de la stiri – imginea postului” dupa cum zicea domnul Dimache – “nu doar imagine, ci chiar jurnalist” – dupa cum il contrazicea ea si “Octav de la stiri”. Probabil veniti mai de curand in “familie” cei doi n-au fost inca poluati de profesionistii din jurul lor.

Comentarii (9)

Older Posts »